Descriere

În Sparanghelul lui Rommel, povestea vieții se află în centrul teatrului; istoria este spusă sau cântată de personaje mai reale decât viața.<div> Dorința de a explora rădăcinile culturilor noastre, de a păstra vie memoria. Misiunea teatrului ca loc al mărturiei este astfel consolidată.</div><div><br></div><div> Bărbatul, cu șapca pe cap, termina de șters vasele, fredonând pentru sine. Femeia intră, purtând o bluză albastră, cu un pachet în mână. Înăuntru erau ouă, mere... „Ia astea acasă.” Bărbatul deschise o sticlă de cidru în timp ce soția sa se așeza la masă. Louis și Yvette, fermieri din Normandia, supraviețuiseră războiului care îi despărțise.</div><div><br></div><div> Louis a petrecut cinci ani ca prizonier într-un „Stalag” berlinez, unde a învățat supunerea. Pentru a „evada”, a cântat în timp ce își spăla hainele. În acest timp, soția sa, rămasă singură cu fiul lor cel mic, a condus ferma și a găsit modalități de a se descurca. Când soțul ei s-a întors, ea și-a păstrat puterea pe care o acumulase în anii absenței sale. Cât despre Louis, el continuă să cânte pe câmp pentru vacile sale.</div><div><br></div><div> Timp de o oră, ei povestesc și cântă despre războiul lor, de la mobilizare la eliberare. Anecdotele, cântecele vremii, temerile, bucuriile... Puterea evocării readuce trecutul la viață, îi dă substanță și ne cufundă într-o perioadă definitorie a secolului nostru.</div><div><br></div><div><br></div><div> Cu acest spectacol, implicăm și reunim un public care se întinde pe mai multe generații. Evocă ceva în fiecare persoană, stârnește curiozitatea și le amintește unuia dintre cei mai în vârstă de un anumit stil „zazou”... Cât despre adolescenți, ce poate fi mai concret decât o poveste de viață pentru a ilustra o perioadă studiată la clasă?</div>